Elevele din România sunt cel mai adesea victime ale unui comportament sexual dăunător, atât de o gravitate scăzută cât și medie, arată un studiu inedit realizat de Fundația Terre des hommes la finalul lui 2021 în 15 școli din România. Comparativ cu băieții, ele sunt aproape exclusiv ținte ale comentariilor cu tentă sexuală (mai ales cele legate de înfățișare), ale adresărilor vulgare și ale atingerilor nepotrivite.
Cele mai frecvente tipuri de violență identificate împotriva elevelor românce sunt bullyingul de nivel scăzut, comportamentul sexual dăunător de nivel mediu și violențele cibernetice, cum ar fi hărțuiri pe social media. Profesorii par să nu fie la fel de conștienți de cazurile de cyberbullying sau de comportament sexual dăunător împotriva fetelor, identificând doar bullyingul de nivel scăzut ca fiind predominant.
„Fetele sunt deranjate de insistențele și atingerile băieților. Nu știu ce să zic, dar îmi pare că așa e tot timpul, la vârsta pubertății, nu este o violență, dar un mod de prezentare a simpatiei”, spune un profesor.
Și în cazul violenței de gen împotriva băieților, opiniile elevilor și profesorilor diferă. Elevii declară violența fizică și bullyingul ca fiind predominante, pe când profesorii susțin că doar bullyingul este caracteristic băieților. Prin comparație cu portretul stereotipic al unei fete (supusă, cuminte), cel al unui băiat sugerează dominanță. Atunci când băieții nu se încadrează în rolurile de gen general acceptate și promovate, sunt „acuzați” că ar fi „ca fetele”.
Studiul „Violența Bazată pe Gen în Școlile din România, Moldova și Ucraina” a fost realizat la finalul lui 2021 în 25 de școli: 15 din România, 5 din Rep. Moldova și 5 din Ucraina, în baza a două discuții de tip focus grup (Focus Group Discussion – FGD) per școală, una cu profesorii și alta cu elevii, cu o durată de aproximativ 2 ore fiecare. La acestea au participat 113 elevi și 78 profesori români, 86 elevi și 73 profesori moldoveni, 73 elevi și 66 profesori ucraineni.
Studiul este unul dintre primele de acest fel din Europa de Est, din mai multe puncte de vedere. Violența de gen în școli este foarte puțin studiată la nivel regional, existând astfel o lacună informațională pe subiect. În acest context, implicarea copiilor în procesul de colectare a datelor oferă un nivel de profunzime și acuratețe relevant momentului actual și prezintă direct experiențele lor de zi cu zi. Metodologia folosită subliniază diferențele de percepție dintre elevi și profesori în legătură cu prezența și manifestările violenței pe bază de gen în școlile partenere.
Studiul și-a propus:
- Să înțeleagă cum arată VBG în școlile din Europa de Est;
- Să identifice elementele cheie care creează și perpetuează VBG;
- Să aprofundeze care sunt cele mai răspândite tipuri de violență, indiferent de gen, incluzând cyberbullying-ul și comportamentul sexual dăunător, care sunt rareori surprinse în studiile mai vechi;
- Să contureze elementele cele mai comune în profilul unui agresor și a unei victime;
- Să observe care sunt strategiile principale de abordare (prevenție și intervenție) a violenței în școli;
- Să informeze părinții, profesorii și ONG-urile pentru a înțelege problema VBG și pentru a construi soluții în combaterea ei.
Dreptul copiilor la siguranță presupune informarea și educarea lor, inclusiv despre noțiuni ca egalitate, autonomie și limite corporale, dar și formarea lor în sensul respectului față de celălalt. Scopul este ca ei să recunoască ulterior abuzul și să se protejeze pe ei înșiși și pe ceilalți.
„Raportul de față este rezultatul unui efort de aproape un an al delegațiilor Terre des hommes din România, Moldova și Ucraina, o muncă depusă pentru a înțelege caracteristicile violenței în școli, cum se manifestă aceasta și, foarte important, cum este percepută de elevi și profesori. În urma cercetării, s-au creionat câteva axe importante de-a lungul cărora instituțiile școlare, părinții și organizațiile non-guvernamentale pot acționa în viitor, cum ar fi:
- dezvoltarea unor metodologii de formare a cadrelor didactice și a personalului;
- abordarea violenței din perspectiva toleranței și susținerea diversității, abordarea conceptelor de gen, stereotip de gen și egalitate de gen în cadrul educațional;
- stabilirea unor procese de comunicare eficiente cu părinții copiilor, în mod activ în loc de reactiv (ante și ex post facto);
- introducerea elementului și problematicii genului în discuțiile și politicile coordonate și implementate de actori locali/naționali, cu referire la influența pe care acesta o are asupra comportamentelor violente”, afirmă Ana Vlădescu, Manager al proiectului.